Un altfel de portret al emigrantului român în Europa- Parohia Sfânta Veronica din Coventry, Marea Britanie

de dr. Arina Cirstea

                  Îmi vine greu să cred că a trecut deja un an de când am sărbătorit alături de părintele paroh Cornel Grecu şi alţi români din oraşul Coventry (Marea Britanie) înfiinţarea unei noi parohii ortodoxe. Trebuie să mărturisesc că am fost dintre cei care nu au crezut, dar au văzut, cel puţin în măsura în care nu mi-am putut imagina că parohia va cunoaşte o devoltare atât de pronunţată într-un timp atât de scurt. Pentru mine, această dezvoltare este şi un simbol pentru fenomenul mai amplu care defineşte situaţia noastră de români trăitori în afara graniţelor tării, marcând tranziţia de la experienţa individuală a expatrierii la cea colectivă, prin intermediul unor comunităţi care pot deveni insule de trăire şi promovare a identităţii româneşti.

              Daca aţi veni într-o zi de duminică să ne vizitaţi aţi fi martorii unui contrast uimitor între strada  tipic victoriană, cu şiruri de case aproape identice, dominată de arhitectura severă, de inspiraţie gotică, a bisericii anglicane St Anne and All Saints şi ambienţa din interiorul sălii modeste în care ne desfăşurăm activitatea. Odata ce aţi deschide uşa, aţi intra într-o lume complet diferită, în care limba română rasună nestingherită, icoane ortodoxe vă întâmpină pe iconostas, iar de pe mesele pregătite pentru pomeniri vă îmbie preparate culinare tradiţionale. Privind mai de aproape aţi vedea o comunitate variată, incluzând studenţi, tineri profesionişti, familii cu diverse generaţii de adulţi si copii. V-ar veni greu să credeţi că acum numai doi ani, la începuturi, doar cinci-şase persoane se alăturau părintelui Cornel Grecu sau părintelui Mihai Novacovschi, de la parohia-mamă din Birmingham, la oficierea Sfintei Liturghii. Acum, locaţia închiriată pentru serviciile religioase a ajuns neîncăpătoare, curtea răsună de strigăte de copii, iar corul, la început firav, alcătuit în mod spontan din credincioşii prezenţi, a ajuns să fie compus în mod frecvent din profesionişti, cu talent şi înclinaţie pentru muzica bisericească.

                Daca s-ar întâmpla ca duminica pe care aţi ales-o să fie una de mare sărbatoare, de pildă la praznicul Învierii sau Naşterii Domnului, aţi vedea că mica insulă românească se revarsa şi cuprinde străzile învecinate. Dacă aţi veni cu maşina, aţi observa probabil ca din automobilul parcat în spatele dumneavoastră se aude o conversaţie în limba română, de multe ori îmbinând o varietate de accente care sugerează că participanţii la conversaţie îşi păstrează nu numai specificul naţional, ci şi pe cel al zonei sau localităţii din care provin. Ar fi chiar posibil să recunoaşteţi numere de înmatriculare româneşti, reflectând, prin provenienţa lor, aceeaşi diversitate regională care rareori se întâlneşte în interiorul graniţelor ţării.

E greu de spus desigur ce anume conferă specificul unei parohii româneşti din afara ţării, şi dacă parohia noastră este una tipică sau nu. În urma vizitei preconizate, cu siguranţă v-ar fi greu să ne descrieţi printr-un singur termen; deocamdată, suntem un grup de indivizi si familii cu situaţii, interese si necesităţi diverse. Această diversitate înseamnă că mai avem încă de crescut până să ajungem o comunitate, să ne cunoaştem şi să ne sprijinim unii pe alţii ca o familie; sau, şi mai probabil, acest ideal al identificării intereselor individuale cu cele de grup nu va fi atins niciodată, deoarece modul de implicare în viaţa unei comunităţi este diferit pentru fiecare dintre noi. Ceea ce este esenţial, cred eu, este că măcar o dată pe săptămână, şi la evenimente importante din viaţa noastră, fiecare dintre noi are ocazia de a participa la slujba în limba română, cu alte cuvinte de a trăi, vorbi şi, în primul rând, de a se ruga româneşte.  În cuvântul său la sărbătorirea primului hram de la înfiinţarea parohiei noastre, de ziua Sf. Mironosiţe Veronica (12 iulie), Preasfinţitul Ignatie Mureşanu a subliniat că această participare trebuie să fie susţinută  şi prin fapte. Credinţa fiecăruia dintre  noi trebuie să fie 'lucrătoare prin iubire', aşa cum scrie Sf. Apostol Pavel, adică exteriorizată prin fapte de bunătate, iertare si sprijinire a aproapelui, prin rugăciunile noastre pentru ceilalţi.

             Rugăciunea pentru ceilalţi în cadrul comunităţii este cu atât mai importantă pentru cei mai tineri membrii ai parohiei. Daca noi, adulţii născuţi şi crescuţi în România, putem oricând recurge la experienţa personală în efortul de a ne menţine identitatea naţională şi religioasă, copiii noştri au o situaţie deosebită. Ei se află la intersecţia dintre limbi, culturi si religii, o experienţă ce poate fi o binecuvântare dar şi o povară. Pentru fetiţa mea, de pildă, România este o himeră, patria bunicilor si a vacanţelor; îmi e greu să cred că se va simţi 'acasă' pe teritoriul românesc în acelaşi fel în care mă simt eu. Cand va creşte, va fi în faţa unei alegeri importante; deşi cred cu tărie in rolul părinţilor în educarea şi îndrumarea copiilor, ştiu că va fi în final responsabilitatea ei de a opta pentru o identitate 'cu cratima', de cetăţean român şi britanic, sau pentru numai una din cele două. Asociat cu acest aspect este faptul deosebit de ingrijorător că, în  privinţa identităţii religioase, societatea multiculturală britanica ofera o multitudine de opţiuni unui tânăr, însă predominant de natură secularizată. Din acest punct de vedere, posibilitatea  ca ea să-l cunoască pe Dumnezeu în modul în care şi eu îl cunosc, de a practica credinţa ortodoxă în limba română, mi se pare beneficiul esenţial pe care ni-l oferă existenţa acestei mici parohii în inima Angliei. Chiar şi printr-un calcul simplu, mesajul de credinţă transmis de biserică, prin slujbele ei, prin rugăciunile reprezentanţilor ei şi ale comunităţii din jurul ei, rezultă mai variat şi implicit mai puternic decât cel transmis de un singur individ, ceea ce face ca sarcina mea de părinte să devină puţin mai uşoară.

                 A fost o bucurie să o am alături pe fetiţa mea în acest an la sărbatorirea hramului parohiei noastre. Pentru un copil astfel de evenimente pot constitui amintiri de neuitat. Nu voi încerca să vă conving ca totul a decurs perfect; acei dintre dumneavoastră care au trecut prin această experienţă ştiu că supravegherea unui copil în biserică este o sarcină cel puţin complexă, care necesită tact si răbdare. În acest context mi-a atras atenţia discursul unuia dintre invitaţi - Michael Hammon, primarul oraşului Coventry - care a sugerat că evenimentul are un spirit care nu mai poate fi regăsit în slujbele bisericii anglicane, şi ale bisericii apusene în general. Iniţial remarca mi s-a părut ironică; cu siguranţă, mi-am spus, copiii nostri sunt mai gălagioşi, şi ocazional se ceartă între ei; credincioşii forfotesc între pangar şi altar, în loc să stea nemişcaţi pe bănci, iar acustica sălii lasă de dorit. Dar, reflectând ulterior asupra propriei mele experienţe, am ajuns să cred că acel spirit constă în impresia de participare activă, în care comunitatea, cu toţi membrii ei, gravitează în jurul bisericii, iar serviciul religios pierde caracterul de spectacol şi devine parte integrală din viaţa credincioşilor.

                 E tocmai acel spirit care mi se pare esenţial pentru viaţa parohiei noastre. Spre deosebire de comunităţile mai vechi, cu obiceiuri bine stabilite, o comunitate tânără ca aceasta are avantajul ca majoritatea credincioşilor să fie şi membrii fondatori, care - asemenea mie - au fost nevoiţi să-şi asume responsabilităţi pentru care nu ar fi fost solicitaţi în alte circumstanţe. Este o ocazie pentru noi, şi in special pentru cei mai tineri, de a dobândi o perspectivă  'din interior'  asupra semnificaţiei şi modului de desfăşurare a serviciilor religioase care ar putea să ne apropie mai mult de credinţa cu care ne temeam poate că am fi pierdut legătura atunci când am părăsit ţara.

             Aţi observat probabil că am evitat cuvântul 'emigrant', sau 'imigrant' în legătură cu noi; motivul este că mult prea des în mass media contemporană emigrantul român din deceniile postdecembriste a fost descris ca un individ lipsit de orice capital material sau cultural, care şi-a abandonat 'sărăcia şi nevoile şi neamul' în încercarea disperată de a-şi asigura subzistenţa pe alte meleaguri. Nu cred că această descriere ne caracterizează în totalitate. Dezvoltarea parohiei noastre, şi numeroase exemple similare de  pe teritoriul Europei apusene, este dovada că românii expatriaţi au cel puţin un capital cultural şi spiritual pe care doresc să-l menţină şi să-l transmită generaţiilor următoare.   Mai mult, unii dintre noi se află în Marea Britanie pe termen limitat, cu scopul de a studia sau de a-şi creşte nepoţii; alţii au venit atraşi de oportunitatea realizării pe plan profesional; numai un numar limitat au părăsit România pentru că trăiau la limita subzistenţei. Unii sunt deja cetaţeni britanici, bine integraţi în structurile locale; alţii trăiesc cu gândul la întoarcerea în ţară, într-un viitor mai apropriat sau mai îndepărtat. Ceea ce avem în comun este că prin participarea la viaţa acestei comunităţi - limitată, imperfectă aşa cum este în acest moment - ne putem îmbogăţi atât fiinţa spirituală cât şi capacitatea de a reprezenta şi altfel identitatea românească în Europa contemporană.

 

Adresa:                                                                                                                          Contact:

Parohia Ortodoxa Romana 'Sfanta Veronica' din Coventry                           Preot paroh Cornel Grecu

Saint Anne and All Saints Church     

Strathmore Avenue/Acacia Avenue                                                                          Mobil: 07942462238

Coventry                                                                                                                         Email: eu_greco@yahoo.com 

CV1 2AN                                                                                                                          Maillist: parohiacoventry@yahoogroups.co.uk

Warwickshire                                                                                                                  coventry@mitropolia.eu

                                                              www.parohiacoventry.co.uk

                                                      Facebook: Parohia Ortodoxa Romana 'Sfanta Veronica', Coventry

 

© 2024 by Romanian Orthodox Parish 'Saint Veronica' Coventry, United Kingdom. Proudly created with Wix.com

  • facebook-square
  • Google Square