O poartă deschisă către Cer: hramul Parohiei Ortodoxe Române „Sf Veronica”, Coventry, Marea Britanie

         de Arina Cîrstea

 

         „Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.” (Matei 8:34)

 

        În repetate rânduri am auzit acest text evanghelic în timpul Sfintei Liturghii, şi aproape de fiecare dată mi-a produs o impresie deosebită. Pe de o parte, simplitatea acestui context social, politeţea cu care este formulată cererea  îmi trezesc sentimentul că prin decizii aparent minore am putea în mod abia perceptibil să îl exilăm pe Dumnezeu din „cetatea” existenţei noastre. Nu încetează să mă surprindă contrastul dintre banalul acestei solicitări şi complexitatea consecinţelor ei ontologice, atât la nivel individual cât şi social, din punct de vedere al comunităţii Gadarenilor (sau, în alte surse, a Gherghesenilor), care a ajuns să simbolizeze opacitatea fiinţei umane faţă de mesajul hristic. Pe de altă parte, decurge firesc întrebarea dacă această limitare umana poate fi depaşită, şi care ar fi formele de manifestare ale acestei depăşiri.

       Poate că la această întrebare nu există un răspuns universal valabil, iar identificarea unei soluţii adecvate circumstanţelor personale ar putea fi o etapă esenţială din traiectoria spirituală a fiecăruia dintre noi. Răsfoind Patericul, este interesant de observat că o gamă relativ variată de modele formative se regăseşte chiar şi printre părinţii primelor secole creştine, care, aşa cum subliniază editorul Cristian Bădiliţă, au adoptat diferite stiluri de viaţă monahală, variind de la izolarea absolută exemplificată prin „anahoretismul lui Antonie cel Mare” la o intensă viaţă comunitară, sau, în termeni specializaţi, „cenobitismul pahomian, specific Egiptului de Sus”. Nouă, în contextul contemporan, ne este, poate, mai puţin accesibilă această cale a devotamentului monahal; în consecinţă, preferăm metoda paşilor mărunţi, în care deschiderea porţilor „cetăţii” devine un gest cotidian, care se intersectează cu celelalte gesturi mărunte ale existenţei noastre.

       Cu 5 ani în urmă, părintele Cornel Grecu, din oraşul Coventry (Marea Britanie) a pornit pe un astfel de drum al paşilor mărunţi, fondând iniţial o parohie ortodoxă cu sprijinul unui număr infim de credincioşi. Un gest simplu, firesc, pierdut în  multitudinea de evenimente ale conglomeratului urban din care facem parte. Totuşi, pentru cei prezenţi acum 5 ani, un gest semnificativ de afirmare a intenţiei, cel putin, de a menţine deschisă uşa către primirea mesajului hristic în viaţa fiecăruia dintre noi. Ulterior, numărul celor care participă la slujbele oficiate în această parohie s-a imbogăţit substanţial, si, odată cu această expansiune numerică, a avut loc şi o dezvoltare mai dificil de cuantificat, care se manifestă în diversificarea modurilor de trăire creştină, a semnificaţiilor pe care fiecare dintre noi le asociază cu apartenenţa la această comunitate, sau cu participarea la actul liturgic.             Această diversitate conferă specificul unei comunităţi care, asemenea comunităţilor monahice egiptene evocate anterior (menţinând, desigur, comparaţia strict la acest aspect), este  limitată în resurse materiale dar neaşteptat de bogată în resurse spirituale.

       În duminica de 10 iulie 2017, cu ocazia sărbătoririi celui de-al cincilea hram, valoarea capitalului acestei parohii s-a multiplicat prin prezenţa Preasfintitului Parinte Episcop Ignatie Mureşanu şi a unui grup de prelaţi şi credincioşi de la parohiile româneşti învecinate. În cuvântul său de învăţătură, Preasfintitul Ignatie a interpretat pericopa evanghelică menţionată mai sus, propunând alte două perspective importante din care aceasta ar putea fi relevantă în încercarea de a menţine vie flacăra prezenţei divine în viaţa comunităţilor creştine contemporane. În primul rând, situaţia demonizatului din textul biblic (unul singur în Evanghelia după Marcu 5:4), care îşi avea „locuinţa în morminte”, de multe ori legat „în obezi şi în lanţuri”, la adăpostul întunericului, evocă starea de decădere care ne caracterizează de câte ori suntem dominaţi de pasiuni tenebroase, care ne subminează voinţa, ne limitează libertatea de a lua decizii şi ne desfigurează identitatea. Este semnificativ, în acest sens, faptul că, în Evaghelia dupa Marcu (5:15) se relateaza că, după ce Iisus îi oferă vindecarea, demonizatul îşi redobândeşte „haina” de fiinţă socială; el este prezentat „şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte”, aşadar reintegrat în comunitatea care îi era până atunci inaccesibilă. În consecinţă, a subliniat Preasfintitul Ignatie, soluţia eliberării din această degradare constă în receptarea mesajului hristic, prin participarea la Sfânta Liturghie şi comuniune; acest mesaj ne ajută să conştientizăm consecinţele negative ale propriilor noastre acţiuni şi să ne descătuşăm de „firele prin care suntem legaţi de cel rău”.

      În al doilea rând, PS Ignatie a atras atenţia asupra stării degradante în care se află întreaga  comunitate a cetăţenilor gadareni, care prin actul de a nega accesul Mântuitorului în cetatea lor, îşi demonstrează incapacitatea de a participa la bucuria aproapelui. Atitudinea lor se justifică prin faptul că situează materialul (capitalul financiar reprezentat de turma de porcine) şi cantitativul (numarul important – „ca la două mii” (Marcu 5:13) – de animale pierdute) mai presus de spiritual si calitativ – valoarea sufletului uman care a fost salvat prin actul hristic. Din acest motiv, este evident că şi ei au suferit un proces de dezumanizare, asemenea demonizaţilor, si sunt la fel de incapabil să distingă nivelul de degradare în care se află.

Un alt aspect interesant de remarcat mi se pare atitudinea Mântuitorului de a respecta cu multă îngăduinţă decizia acestei comunităţi, în ciuda consecinţelor ei negative şi a faptului că, în mod evident,  această decizie reflectă o ostilitate nejustificată ca răspuns la gestul său umanitar. In textul evanghelic, Mântuitorul nu protestează, nu încearcă să îi convingă pe gadareni de gravitatea erorii pe care o comit si mai ales nu încearcă să le impună prezenţa sa. Nu este menţionat aici nici gestul simbolic de a-şi îndemna ucenicii să-şi scuture „praful de pe picioare” (Luca 9:5) la ieşirea din această cetate, care apare în alte contexte. Preferă să acţioneze cu blândeţe şi tact, plantând discret seminţele credinţei prin demonizatul căruia îi refuză cererea de a i se alătura, destinându-l asfel, în mod implicit, unui rol misionar (Marcu 5:19).

      Revenind la contextul hramului parohiei „Sf Veronica”, aş aminti sugestia PS Ignatie că, aşa cum Sfânta Veronica este reprezentată ca păstratoarea chipului Mântuitorului, membrii acestei parohii sunt chemaţi să-şi asume misiunea simbolică de a păstra integru chipul lui Hristos imprimat în sufletul fiecăruia dintre noi. În acest fel, în faţa limitărilor umane cu care ne confruntam în mod inevitabil, spaţiul social şi spiritual astfel creat poate reprezenta, în mod discret, o sămânţă capabilă să rodească însutit, o uşă deschisă către Cer, un mod de a ne recupera identitatea autentică.

 

Adresa:                                                                                                                          Contact:

Parohia Ortodoxa Romana 'Sfanta Veronica' din Coventry                           Preot paroh Cornel Grecu

Saint Anne and All Saints Church     

Strathmore Avenue/Acacia Avenue                                                                          Mobil: 07942462238

Coventry                                                                                                                         Email: eu_greco@yahoo.com 

CV1 2AN                                                                                                                          Maillist: parohiacoventry@yahoogroups.co.uk

Warwickshire                                                                                                                  coventry@mitropolia.eu

                                                              www.parohiacoventry.co.uk

                                                      Facebook: Parohia Ortodoxa Romana 'Sfanta Veronica', Coventry

 

© 2024 by Romanian Orthodox Parish 'Saint Veronica' Coventry, United Kingdom. Proudly created with Wix.com

  • facebook-square
  • Google Square